Trăirea în prezent! Oh, e ridicată la rang de artă. Aparent, nu poți să mai treci peste replicile acide ale unei majorități anume, dacă pomenești cumva de un trecut mai dăunător psihismului. Vi s-a întâmplat mai nou să rememorați un fapt nu tocmai fericit, și să fiți judecați aspru, de moderniștii spirituali, că trăiți în trecut?

Mie da! Dar am stat să mă gândesc dacă ei au dreptate, și am ajuns la concluzia că gândesc fals. Nu există un prezent plenar fără un trecut înrădăcinat, noi fiind într-o permanentă schimbare. Un prezent fără trecut înseamnă, chiar și conform psihologiei- o minte golită de ea însăși și o stare de goliciune, prin care permiți să treacă idei care nici măcar nu sunt ale tale. Fundație șubredă. Sau nici măcar atît. Iată explicația mea, sau cum să demontezi păreri puerile despre puterea prezentului, și despre cât de important este să trăiești CLIPA, fără să te mai legi de trecut. Chiar dacă trecutul înseamnă acum 10 minute!

Probabil va spune că vrea să savureze o cafea și să trăiască clipa.
îl întrebi de unde știe că aceea este o cafea? întrebare stupidă, dar… chiar noțiunea de CAFEA- a fost obținut prin procesarea unor informații din trecut. Gestul în sine de a bea cafeaua, de a gusta, este tot datorită unor învățări din copilărie.
Practic tot ceea ce face în această CLIPĂ pe care o evocă atât, este rezultatul unor învățări trecute, oferind o atenție mare celor 5 simțuri.
Deci cum poți spune că poți să trăiești în prezent, ignorînd trecutul?

Poți spune, dar științific este imposibil chiar.
Iar dacă e vorba despre ceva spiritual,  asta nu prea include cele 5 simțuri de care vorbeam mai sus!

Șah mat!

Tchobansky.

 

Advertisements