Cred că întrebarea trebuia să fie mai degrabă dacă există viață în orgasm.

    Nu există orgasm sacru decât în măsura în care el dă viață. Și da,  orgasmul dă viață dar și ia. Este cel mai complex proces omenesc, și care are ca oglindire un exact identic proces astral-în nevăzut, de acolo de unde s-a întâmplat prima dată…căderea. 

Dacă ne gândim în termeni de Creație și energie sexuală ca sursă primordială a ei, atunci poți să înțelegi de ce tantra poate fi cel mai mare păcat dezvăluit omenirii de la cădere încoace. Orgasmul prin natura lui e o cădere, iar adesea tantra presupune și o oarecare evoluție spirituală și  o elevare a câmpului- și deci a spiritului- apoi a sufletului. Ce urmează după o elevare spirituală finalizată cu un orgasm puternic cu descărcare?

    O cădere și mai mare! Asta în cazul în care practica nu are linia aceasta foarte fină de demarcație între ceva sacru și intim, și ceva ce trece în vulgar și pofta cărnii. Sfinții o numeau pofta pântecelui- căci energiile provin din chakra aceea de sub ombilic.

Dacă orgasmul e cădere, și îl faci prin spirit sau chiar prin sufletul dobândit, plăcerea poate fi uriașă, colosală, de ordin cosmic, într-adevăr, iar căderea în materie, pe măsură. Dacă are loc procreerea în acest caz, este foarte bine- sufletul ce se naște va fi un suflet mai mare, prin matematici foarte complexe.
Dar dacă nu are loc, atunci ceea ce creezi sunt niște memorii și larve undeva în astral, despre care alții au spus-o deja foarte bine. Sunt conștiințele noastre ”negre” pe care le-am ”scăpat”, ele venind puternic din subconștient. Subconștientul ascunde patimi sufletești care se moștenesc sau se țin sub control. 
Așa se explică faptul că în inconștientul copilului, stau bine și demult informațiile pe care le-au însămânțat și părinții. Cu cât mai puternică dragostea și pasiunea, cu atât subconștientul părinților e mai mare- și se transmite copilului, absolvindu-i pe părinți -în special pe mamă de anumite păcate. Puțin sau deloc interesați de conștientizarea plăcerii actului sexual, acești părinți pasionali care se iubesc mai mult decât iubesc să facă dragoste (e o mare diferență aici între cupluri) au dat și vor da în continuare naștere la un soi de suflete, lucru uneori de nedorit pentru cei care caută pe toate căile să denatureze Omul de la o cale, arătându-i elevarea spirituală extatică- cea care consumă sufletul la propriu. Căci legea, natura și Dumnezeu se ocupă de toate cele, pentru a interveni în procesul acesta al creației unui suflet- concepția, și alocarea trăsăturilor negative preluate de la părinți (defularea, descărcarea puternică inconștientă, involuntară, prin experiențierea actului și dorinței mari de a avea copil) . Atunci îl lași pe Dumnezeu să-ți dea copilul de care ai nevoie, iar sufletului nou-venit, familia care să-l învețe o mare lecție. Orice conștientizare a actului dar și trecerea lui în vulgar, anulează intenția lui Dumnezeu. În fond, poți să faci și tantra, fără să pui accent pe plăcere, ci pe persoana iubită- unică și singulară (fără adultere și parteneri multipli), și dorindu-ți un copil, vei preda ștafeta lui Dumnezeu și legilor, pentru a procrea ceea ce ai nevoie/ce trebuie să vină prin tine/in familia ta, sufletul care să moștenească acele descărcări pe care le-ai pornit în timpul actului sexual. Actul conștientizat într-o mare proporție și bazat pe plăcere și mai puțin pe iubirea reciprocă, este un act destul de parșiv, ocult și murdar, și are toate șansele să creeze în întuneric.
Există tot atâtea tipuri de orgasme câte conștiințe sunt.
Orgasmul în materie are loc ca o descărcare grosieră a unei materii la fel de grosiere: trupul pur, lipsit de spirit. El nu dăunează spiritului. În fapt, acela s-ar putea să nu procreeze- tocmai fiindcă nu s-a pus ”spirit” în actul sexual.
Așadar, orgasmul este sacru, fiindcă are puterea de a crea o conștiință. Cu cât conștientizezi mai tare actul sexual, cu atât oprești naturalul din subconștientul tău să descarce și să creeze ceea ce vrea Dumnezeu, legea, natura, și cu cât te strofoci mai tare în aceste practici, deși ți se pare că începi să deții controlul, în realitate este doar o formă a materiei de a te controla pe tine.
    În realitate când un suflet mare cu probleme karmice trebuie să se nască, el are nevoie de părinți cu siguranță pasionali, naturali, care să fie uniți în spirit și să-și dorească foarte tare copilul. Astfel, părinții nu au timp să facă subconștientul lor conștient, și atunci ei permit celor nevăzute să acționeze și să ”predea” mai departe ștafeta copilului care urmează să se nască. Ei au oferit condițiile speciale ca un suflet să se întrupeze și să le preia bagajul, ducând mai departe, cu și mai multă putere, programele negative pe care le dobândește astfel.
    Orice suflet care va trebui să se curețe și care a lăsat pe pământ un bagaj încărcat, îl va prelua prin părinții lui, dar dacă părinții lui au conștientizat ”descărcarea” și au făcut din sexul pasional un act demonic tantric în toată regula, ba au mai și descărcat ”în jos”, având trăirile cosmice, atunci nu se întrunesc condițiile pentru a se naște un suflet cu misiuni mai speciale și grele.
Este ușor să spunem că energia sexuală stă la baza Creației, dacă ne gândim că la un moment dat, ea s-ar putea să fi fost de fapt fuziunea dintre văzut și nevăzut, dintre materie grosieră și materia nevăzută și pură a lui Dumnezeu.
Dar prin aceeași energie sexuală care ne dă viața de fapt, omul poate să facă mai multe, neconsumând-o, sublimând-o în adevăratele procese de evoluție, care niciodată nu vor garanta trăiri extatice.
Trăirile extatice și extazul sunt pentru trup- trupul care și-a tras spiritul- adică a amestecat văzutul cu nevăzutul, muritorul cu nemuritorul, în cel mai vulgar mod. Fiindcă noi știm deja că nu senzorialitatea trupului pe care o experimentăm în copilărie ne dă viață- ci spiritul și sufletul, prin scânteia divină din el. Extazul este în orice caz o extremă, iar în spiritualitate, cu atât mai mult, extremele nu au ce căuta.
Concluzia este că orgasmul este sacru, cu condiția ca el să creeze. Orice trăire de extaz prelungită este nenaturală și chiar dacă ea aparține misticului atât de fascinant în zilele noastre, ea produce daune spiritului. E ca și cum o energie mare trece într-un recipient care nu este pregătit să suporte acea energie. La început va străluci puternic, apoi treptat, recipientul se va uza, atât timp cât nu se golește. Dar golindu-se el rămâne secătuit, golind nu doar propria energie, ci și cea stimulată de mai sus- de undeva din cosmos, cu fiecare orgasm.
    Există viață enormă în orgasm, și cu fiecare cădere, ea dispare, sau se transformă și se alchimizează duios, la voia lui Dumnezeu, într-un nou suflet, prin care înșiși părinții renasc, transformați și ei de acest ”ritual.”
   Și că tot veni vorba de sex, ceva mai simplu de atât nu se poate:
Dacă atâtea studii ne arată că sexul cât mai des întinerește, de ce damele și în general cei care îl practică des, arată atât de lipsite de viață?
Fiindcă sexul este puterea subconștientului și a inconștientului- energia sexuală prin care am fost creați, și pe care o mutăm, în funcție de niște criterii ascunse, la copii, sau dacă nu, în niște conștiințe energetice nevăzute, ieșite din noi.
Știi cum e cu puterea care iese?  
Ea nu mai devine a ta.
Tchobansky.
Advertisements