Multe curve astrale încep să se numească zeițe ale înțelepciunii și cred că dacă își fac workshop de spiritualitate se elevează la ceruri cu liftul prefăcătoriei și al empatiei mizerabile care se practică acum.

Păcat că nu există jobul numit ”Vânătoare de oameni ipocriți”.
Voluptatea nu înseamnă vulgaritate. Machiajul excesiv nu te face zeiță și nici măcar spirituală. Privirea de vulpe și șarpe la un loc, încărcată de perversitate- nu te face o femeie a lui Dumnezeu. Ați văzut femeile blânde cum arată? Nu, nu cele care nu știu decât de Biserică, ci acelea care trăiesc în lume, sunt simple și blânde, cu ochi de căprioară blajini. Dar destul despre asta.
Recent am văzut că un reputat psiholog a promovat pe pagina sa de feisbuc un workshop de ”eliberare de suferință”, susținut de… o fată, o tânără adolescentină cu care în urmă cu câteva luni am avut o altercație info-energetică, să zic așa, o revărsare de dispreț și frustrare din partea ei către mine, atunci când îi spuneam frățește s-o lase pe Kali și alte asemenea, și să se orienteze către ceva mai practic și mai dătător de viață, recomandându-i să înceapă lectura Filocaliei, pentru o perspectivă completă asupra spiritualității. Asta după ce o studiasem îndeajuns încât să am compasiune și milă față de ceea ce trăia.
Mă provocase la un dialog și trezindu-se nepregătită cu toată cunoaștrea ei, a atacat pervers, țintind la ceva din mine. Să știți că IISUS îți poate crea mulți dușmani pe pământ. Dar nu o îndoctrinam, firește, ci încercam să o fac cumva să vrea să iasă din balansoarul ezoteric-înțepător și foarte murdar în care intrase, explicându-i de ce Iisus e principiul, și cum s-au copiat toate religiile, dar mai mult de ce există separarea asta monstruoasă și abisală între curente. Dincolo de fațada ce și-o pregătise pentru întâlnirea cu mine- un străin- într-o seară organizată de scriere creativă, la care participam pentru prima oară fără să știu nimic despre ce va avea să vină. Domnișoara era pe cât de rîvnitoare la versatilitate, pe atât de frustrată de fiecare dată când auzea de Biserică, sfinți, și în general filosofii simple de viață pe care, din naivitate i le spuneam, povestindu-i pe scurt din experiența mea.
Iar experiența mea nu a avut loc în săli de curs, workshopuri, ci în viață, încă de la cădere și până la a înțelege ce înseamnă să fi OM.
Zîmbea cu viclenie atacându-se absolut vizibil la fiecare cuvânt al meu, iar când am început să-i citesc ceea ce scriam, mi-a spus rușinată că a simțit vibrațiile mele foarte înalte. Și atunci eu m-am rușinat și mai tare, căci nu vroiam defel s-o răpun.
Când am întrebat-o dacă știe diferența dintre vibrații, a spus că sunt ignorant, că nu înțeleg spiritualitatea ei, apoi, pe măsură ce începea să-și dea arama pe față, își lua peste picior, tot mai puternic, propriile crezuri.
Am înțeles apoi ce s-a petrecut.
Am înțeles apoi că și prin ea, venise o altă ispită. Știu că suntem toți canale, unii mai mult sau mai puțin, depinde de cât de puternică e personalitatea noastră- dîrzenia și chiar și abilitatea de a ști să te dai bătut, chemându-l în taină, chiar și la o  masă cu alți oameni, pe Dumnezeu să fie cu tine.
Dar ok, am înțeles că multe din mizeriile eterico-parazite  au devenit PSIHOLOGIE.
Și asta o spun cu  discernământ. Acestea sunt în noi înșine, în unii mai mult ca alții, așa că le putem vedea. Știți lumea proiecțiilor.
Dar cumva nu asta interesează, ci felul în care reușești să-ți dirijezi pulsiunile. Conștiința singură reușește să facă asta. Tot ea te separă de propriile slăbiciuni luate în brațe la naștere, din câmpul întunericului de pe pământ (pe care îl meriți, căci e al tău, oarecum, e deșeul karmic sau așa ceva). La acest seminar se urmărea eliberarea de suferință. Dar este imposibil să te eliberezi de suferință, căci mereu, chiar și la cel mai elevat om, va domni suferința, ca nevoie și dor de Acasă, de Dumnezeu. Pământul e iluzie, și a te îndrăgosti de el, e semn de naivitate mare, inconștiență.
Să-ți debarasezi crucea, prin tehnici precise de golire a programelor pe care le meriți și ești dator să le înduri, înseamnă să-ți semnezi extincția, și totodată da, să trăiești o viață mai frumoasă, pe termen scurt. Ceva ce domnișoara coach nu putea înțelege, iar eu nu-i puteam oferi stări de spirit și mângâieri de ego, așa cum era obișnuită. În fond, majoritatea disputelor mele cu aceștia din cauza asta au avut loc: nu le-am mângâiat orgoliul. Nu i-am validat spiritualitatea înaltă, purtându-mă față de ei ca în fața unor zeități.
Dar eu îmi cunosc inamicul. Inamicul nu e omul, ci ceea ce vine prin el, de la noi din fiecare. Se spune să-ți iubești dușmanul, dar să înlături răul, să lupți contra lui, să nu te fure… Și atunci ce faci? Separi omul de ceea ce vine prin el. E prins în capcană, ai milă, Doamne de noi. Lupți în continuare cu ispita, și faci diferența între Omul ascuns și fațetele pe care le joacă inconștient.  Dar e greu!
Așadar, eliberare de suferință nu este o practică ci o descărcare puternică de energie ce nu are nimic de-a face cu psihologia și nici măcar cu activitatea de coaching. Plânsul e epuizare, golire și secătuire, dacă el nu e îndreptat către Dumnezeu, care umple golul cu Lumină adevărată, nu fals. Puteam să înțeleg din privirea acestei fete că plângea mult, în același timp în care râdea, cu o răutate aparte ce căuta să mă încolțească și pe mine. Am plecat apoi, căci devenise prea încărcată situația, și nu vroiam să-i fac rău. Fiecare le are pe ale sale. Din calea slăbiciunilor înlături mereu sursa, dacă te știi slab. Așa că am plecat repede, cu un gust amar în toate zilele ce au urmat…întrebându-mă cum de astfel de oameni reușesc, din punctul de vedere al celorlalți, firește.  Am înțeles apoi că nu e meritul lor, ci al entităților.
Domnișoara se numea coach și era introdusă de un dl.psiholog. Dar psihologia nu e despre asta. Și niciodată nu ar trebui să fie.
Psihologia e a Omului- despre OM.
Nu a zeițelor, șerpoaicelor și a altor specii astrale- despre Om. Păcat de oamenii care nu pot să le ghicească chipul. Să le vadă fizionomic, privirea, starea, și toate celelalte prin care caută să seducă…să amăgească.
Dar psihologia e A OMULUI, fiindcă îl respectă atât de mult încât nu caută să-i descopere tainele, vibrațiile și energiile, sufletul. Nu-l amăgește și seduce, îl orientează just și etic. Psihologia e a Omului fiindcă lucrează cu Omul- personalitatea lui- singurul instrument pe care îl avem de îmblânzit începând din adolescență, când el se manifestă- la unii grozav de dramatic, la alții mai puțin.
Psihologia e a Omului,
Și așa trebuie să rămână!
.
Tchobansky.
Advertisements