Spiritualitatea se află acum la nivel de logo și brand.
Cuvinte ca ACCEPTARE; SUFERINȚĂ, EVOLUȚIE, ALCHIMIE, au devenit abuzate, pe buzele tuturor, pe paginile de facebook ale multor oameni. Fiindcă tot ceea ce există are o logică fină și un principiu identic de funcționare, știm din psihologie că un abuzat are toate șansele să devină abuzator. Dar aici e altă poveste. 
Remarc zilele acestea o postare, puțin contează la cine:
”Acceptarea transformă suferința în putere.”
Unii dintre noi știm că majoritatea vorbesc din cărți și telefon fără fir. O spun statisticile, nu eu. Numărul de cărți vândute în domeniu. Dar întrebarea ce se cere este:
Despre care acceptare este vorba, a cărui fapt, petrecut unde și în ce condiții. Faptul e moștenit sau nu, dobândit sau exersat? Ce fel de suferință produce, cum este ea? În ce putere este suferința transformată?
Vă invit să trecem puțin în planul gândirii și al rațiunii, căci inima e pătimașă, fără să fie cazul să facem din asta o metodologie științifică în viață.
Dar fiindcă spiritualitatea e ceva important, îmi asum riscul de a desfica firul în patru.
Niciunui manipulator nu-i place când fac asta.
Dacă ești un delincvent hoț, pedofil sau orice alt antiexemplu, și practici ACCEPTAREA, vei începe să practici cu mai mult sîrg, devenind conștient. Când acceptarea vine la pachet cu iubirea de sine și iertarea de sine, ești la un pas de a repeta schema, cu și mai multă implicare. Ce avem de fapt aici, dacă trecem prin radiografie conceptele? Păcatul, patima, răul- adus la nivel de acceptare și iubire de sine-  noua abordare a new-ageului.
Răul, întunericul, pacostea, patima, promovată intens- spre a fi acceptată.
Păi cum să accepți răul în casa ta, în conștiința ta? sigur că el devine putere, fiindcă e cel mai aproape de pământ ca vibrație, dar ai idee ce semnificație are treaba asta?
 
Nu. Cumva, e atât de bine mascat procesul, încât doar cineva care își cunoaște atât de bine psihismul și a reușit să se autoradiografieze profund, poate să vadă. Toate procesele noastre psihice sunt alchimii și transmutații ale uneia și aceleiași energii: a sufletului- conștiinței- spiritului nostru, sau cum vreți voi să-i spuneți. E originalul NOI, peste care, sau sub care s-au încărcat materiale negative pe rând, din planul eteric și ceva mai sus:(personalitatea, gândirea, erorile de gândire, defectele de caracter înnăscute), apoi din planul fizic (trupul). Prin acestea originalul EU trece și străpunge, suferă și se joacă, sau se folosește de toate acestea, spre a-și încheia misiunea, calea, experiența și trăirea pe acest pământ. 
În momentul în care în subconștient adânc se află o patimă, să zicem Agresivitatea și disprețul față câini, și tu, în condiții optime- pus în fața oportunității și stimulat, presat, pierzându-ți autocontrolul, începi să aduci în planul fizic comportamentul aferent patimei: lovirea câinilor- agresivitatea deci față de animale- sau agresivitatea- care se combină mai departe cu o slăbiciune din alte planuri. Întotdeauna o patimă- o slăbiciune- o pată neagră se combină cu o pată neagră din alt plan- și împreună „creează” comportamentul pe care îl adopți pe pământ. Sunt triliarde la puterea 1000 de posibilități x câte planuri astrale/ceruri, există.
Orice expresie și manifestare e  o alchimie- o transmutație, o defulare, un proces de eliberare sau descărcare, în funcție de intensitate. Când răul din interior se alchimizează, înseamnă că puterea lui este folosită spre alte activități, conforme cu preferințele. Când răul din interior defulează energic, are loc o descărcare violentă a energiei- uneori chiar agresivitatea este practicată într-o formă evidentă. Când această agresivitate este eliberată brusc, ea poate fi asociată cu sexul. Iar când este alchimizată, agresivitatea este înlăturată treptat din apropierea conștiinței, punând-o în lumină prin acțiuni care la rândul lor nu reprezintă alte patimi.
Dar când agresivitatea este conștientizată în momentul în care lovești câinii, și în loc să ai un episod de ”descărcare” și apoi să regreți, să-ți dai seama ce s-a întâmplat, să cauți iertare, devii conștient de ceea ce faci, e ca și cum ai fi deschis ochii demonului care ședea- ca putere- ÎN INTERIOR.
Da, răul din interior are origine demonică, nu prin faptul că este o altă conștiință, ci prin calitatea sa- aceea că întotdeauna este ceva lipsit de divinitate. Doar FELUL în care se folosește acel ”demon„ interior devine divin. Ca și un cuțit: poți să tai cu el o mână sau poți să tai cu el pâinea și să-i faci și cruce cu vârful. Ai schimbat întrebuințarea.
În momentul devenirii acestui rău- care adesea ți-a produs suferință atunci când scăpai controlul și deveneai agresiv,  conștiența lui e ca și cum ai deschide ochii demonului, pe pământ, în timp ce ”jucai ” cu el, lovind un câine, spre exemplu. E o alchimie ce nu poate schimba percepția și nici măcar senzația omului, care, conștientizând ceea ce era în interiorul său, și eliberând în afară, de fapt se despărțea de acel ”partener” interior, făcându-l o ”lipitoare” pe conștiința lui. (vorbim de diferențe de plan- interior/exterior- interior- subconștient- exterior- conștiința- ceea ce este lucid, treaz, prezent) .
Absolut orice patimă și problemă care se defulează în afară și se conștientizează în episoade dramatice și traumatice prin plâns și drame conștientizate plenar, sunt senzațiile oferite de eliberarea acestor energii în planul…teluric conștient- foarte aproape de vibrația omului.
Când răul devine liber, el nu mai poate fi controlat de om, căci omul în starea sa naturală nu poate controla materia din jurul său, și nici măcar ALTE CONȘTIINȚE. Puterea eliberată și pe care n-ai pus-o la respect, n-ai ținut-o în frâu sau alchimizat-o, ci ai scos-o din psihismul tău, ca pe un egregor deranjant (în realitate este egregor pe care îl poți pune să facă ce vrei tu, căci e putere interioară- adevărata), devine o putere a pământului, sau în orice caz, a acelor conștiințe care tremură de frică și împietresc când aud Slavă lui Dumnezeu. Spuneți-le cum vreți.
Astfel, egregorul psihic de nucleu intern  ce te făcea să lovești câinii – fiindcă era o problemă gravă de agresivitate la interior și o altă problemă legată de câini/sau animale în general- conștientizat devine o conștiință separată care trăiește ca un satelit, acoperind treptat conștiința proprie, originală, curată. O să devină apoi o recalibrare de viață. Majoritatea persoanelor care au făcut acest lucru au devenit canale pentru entități, schimbându-se ele însele total. Străluceau, aveau mult succes, dar totul e temporar, până când depersonalizarea prin secarea de putere interioară alchimizată devine simțibilă și conștientizată de suflet. Între suflet și corp, acum, se poate spune că nu mai există barieră, așa că energiile sădite la interior, fie ele patimi, nebunii, probleme grave, în loc să fie folosite și reparate, dresate, de către puterea sufletului, ele s-au transformat în lipitori, care fac ”munci.” folosind corpul tău spre a-și întemeia planul, extrem de teluric și hedonistic, de cele mai multe ori. Muncile sunt activitățile demonilor, ale celor căzuți- și asta o țin minte că auzisem pe sfinți pomenind așa.
Dacă e vorba de acceptare, ceea ce poți accepta este situația în care te afli, familia, întâmplările prin care ai trecut, dar niciodată defectele de fabricație, pe care să continui să le perpetuezi, lipsit de autocenzură. În fond, același lucru îl promovează și anarhia: descătușarea, eliberarea forței,  a face ceea ce dorești, fără inhibiții, a-ți trăi viața, a spune că Dumnezeu e iubire și cam atât.
Mai simplu zis:  ceea ce este în subconștientul nosru- și în inconștient- sunt părțile întunecate ale firii, ascunse văzului, ținute în beci. Ele se manifestă parțial, prin proiecții -rezonanțe- benzi de frecvență asemănătoare- și prin lipsa controlului- materializează: întâmplări, evenimente, conflicte, agresiuni, patimi, păcate grele. Când ceea ce este ascuns și a stat în beci, este adus la…lumina conștiinței, el devine lumină gri. Nici nu contează că tu te vei simți bine, prosper, plin de sincronicități și așa mai departe.
Nimeni nu tratează problema răului transformat în lumină. Puteți să căutați câte cărți doriți, nu veți găsi așa ceva scris. Singura carte în care scrie e un manuscris medieval, interzis de Vatican prin 1500.
Pentru că nimeni nu-și pune întrebarea dacă ceea ce citește sub titlul de faimos este sau nu corect din punct de vedere….divin sau astral, sau al căii spirituale.
Rareori un om va căuta cu adevărat,dar atunci când va căuta va găsi: fiindcă orice intenție puternică și sinceră interioară, te pune în fața rezolvării- atât de partea binelui cît și de partea răului. ÎNTOTDEAUNA!
 
Singurul lucru pe care îl face acceptarea este să te raporteze corect la problemele exterioare ție, nici într-un caz să accepți răul interior ca pe o conștiință nouă de întuneric, care să te ajute în viață.
Un egregor dacă e în subconștient și produce probleme- patimi, în momentul în care se acceptă și se scoate de acolo, devine demon controlat cu o mult mai mare ușurință de altceva- dar nu de OM. Tot ce-i țărână e opusul luminii, e patimă, e muritor, e întuneric gros și tenebră, prin comparație cu lumea ”aialaltă”- dar nu aia în care se plimbă gurii în astral, ci cea mai de sus, mult sus, adevărata împărăție.
Omul controlează ce are în interior- nu ceea ce scoate afară din el.
Cel mai simplu exemplu este cu urina: urina este o formă de alchimizare a corpului, la nivel de ”pământ”, trup- planul fizic- carnea. Urina este rezultatul procesului de transformare- ejectare a materiei dăunătoare corpului- toxine, surplus, deșeu.
Să reintegrezi urina ar însemna…să reintroduci în sistem ceva ce a fost toxic. Dar asta înseamnă tinerețe pentru corp- tu alimentezi cu energie ceva ce moare, ceva ce nu este esențial pe acest pământ, ceva ce e templul duhului sfânt, nu aparat de integrat deșeuri. Umbra- devine deșeu când se reintegrează.
Alchimia fină și secretul este să proiectezi puțin, să defulezi și mai puțin și să-ți vezi de treabă, ascultându-ți doar intuiția, și fiind bine ancorat în tine, în fiecare moment al vieții. Prezent. Crea ce sfinții numeau : o stare de prezență continuă. Ești aici și acum, cu trecutul în spatele tău, să te apere, (subconștientul îneamnă adesea un fel de trecut- karma) și viitorul puțin în față, cât să-ți dea de lucru în prezent.
E simplu în cuvinte, în realitate e mai greu de aplicat.
Naturalețea pașnică și echilibrată- e cel mai greu lucru de aplicat,  cu atâta informație și presiune din partea socială, în societate.
Cumva, am ajuns la concluzia că cea mai bună și sigură cale pentru o viață sănătoasă, indiferent de bagajul karmic și problemele de personalitate este terapia cognitiv-comportamentală.  (tulburarea de personalitate vine dintr-un egregor nărăvaș din subconștient- inconștient- din tenebrele sufletului, păcatele lui)
Mai departe, mai elaborat și mai elocvent spus,
în cartea pe subiect pe care sper să reușesc să o tipăresc în curând.
Spiritualitatea nu este o jucărie și o metodă de divertisment, de dragul unei nemuriri ideatice, ci o fenomenologie capabilă să descătușeze forțe ale răului pe pământ,
despre care nici măcar nu știi că sunt ale răului, în limitatea a celor 5 simțuri, chiar dacă ele sunt amplificate datorită creșterii vibrației. Dar tot simțuri umane rămân, speranțe, așteptări și rîvne. Îmi aduc aminte de o idee din Biblie, în care se spune că iadul va fi delănțuit pe pământ, și demoni eliberați.
Trebuie să fii foarte naiv și pueril să crezi că asta se va întâmpla ca la o eliberare de muște dintr-un borcan.  Noua Romă se construiește cu același CAL TROIAN.
Citiți cu discernământ.
Vă mulțumesc că faceți asta.
Tchobansky.
Advertisements