Da, există substanțe psihotrope care se promovează în ”tehnici moderne de spiritualitate”. Acelea au abilitatea de a deschide omul, printr-o secreție masivă de serotonină. E ca și cum ai fi o viață pozitiv, mistic, pașnic, decis hotărât, și într-un final, sufletul ajunge să se mântuiască treptat și în siguranță. Doar că aici, cu substanțele, se sparge o poartă și rămân fisuri: fiziologice, spirituale chiar. Sufletul e invadat, cucerit, la propriu, depinde cât de tare te întinzi până la el. Sufletul nostru nu-i cu noi, oricum, ci e undeva sus în altă lume. Ceva ce spiritualitatea modernă nu spune… și nici n-ar avea interesul să o facă.
   Când se spune că ochii sunt oglinda sufletului, nu degeaba se spune asta. Ați văzut la unii oameni pupila dilatată, iar la alții, mică mică, neagră? Pupila dilatată este pe măsura spiritului. Cu cât omul are sufletul său sau spiritul mai aproape de  el, cu atât pupila este mai dilatată. Vedem asta la copiii mici, la nou-născuți în special. Și la cei care au consumat MDMA.

Wikipedia:  MDMA- substanță psihoactivă compusă în extasy. Efectele sale psihice constau în euforie, stare energică, reducerea anxietății, empatie pronunțată, sentiment de intimitate față de cei din jur, creșterea excitabilității sexuale, halucinații moderate. Din punct de vedere fizic pot apărea: lipsa poftei de mâncare, încleștarea involuntară a dinților, vedere încețoșată, creșterea pulsului, dilatarea pupilelor, alternanța senzației de căldură cu frisoanele, stare de leșin. 

 După încheierea efectului pot apărea, mai ales în cazului unui consum abuziv: depresie, tulburări de somn, anxietate severă, confuzie, paranoia. Cauza este dată de epuizarea resurselor de serotonină, neurotransmițător ce joacă rol direct în reglarea dispoziției, agresivității, activității sexuale și a somnului.

De exemplu, dacă omul are o perlă în interior, și el aparent e un timp nesimțit, de care demonii se tem (da, demonii se tem de oamenii nesimțiți care nu-și conștientizează păcatele, oarecum), după ce omul ia ciuperci, substanțe, mdma sau își dă cu ayahuasca, omului aceluia îi pleacă toți demonii care l-au ”ținut” prizonier, dar pe care el îi putea dresa, educa…alchimiza.
Așa, după substanțe, demonii pleacă, și iese perla afară.
Ținând cont că lumea , tehnic vorbind, este teluric grosier, întuneric, prin comparație, pe care circulă copiii lui Dumnezeu, încapsulați în corpuri, trupuri și ”nesimțitiri ” care au un scop precis, imaginați-vă ce face de fapt acest ritual, și de ce oamenii se simt excelent, pentru o vreme.
 
Și aici e momentul în care de obicei oamenii îmi spun că ei cunosc cazuri, că psihoterapia tratează boli cu aceste substanțe. OK, dar asta este psihoterapia, sub observație atentă. Dar și psihoterapia face exact același lucru: provoacă nenatural, prin stimularea mecanismelor fiziologice, o izbucnire de ”suflet”, spre a vindeca ceva- ce poate are un scop mai important. (de obicei are)
Adevărul e că noi avem serotonina limitată, și mecanismul de producere al ei. Ca și numărul de bătăi de inimă. LIMITAT- prin șahul vieții și prin matematica lăsată de Dumnezeu. Atunci când forțezi fizic să produci substanța menită a te eleva spiritual, atât cât ai tu nevoie să-ți reglezi caracterul, rămâi fără substanță, și se creează o poartă de recepție foarte puternică a sufletului tău. Te conectezi înspre eter- astral- și devii conștient de niște treburi. Cu cât ingerezi mai multă substanță, cu atât îți scoți din inconștient sufletul, și o dată cu aia, informația despre cine ești tu, și ce cauți pe aici. 
Sigur că efectul- depresia- este direct proporțional cu ”evoluția”. Depresia ”post-partum”, căci seamănă cu o despărțire de ceva plăcut, de ceva divin, de origine, este valabilă în toate cazurile. Psihoterapia ortodoxă tratează depresia de multă vreme ca fiind un duh, o energie capabilă să facă ravagii în mintea omului, sau ceva ce ține sufletul legat. Când sufletul e ”atacat”, chiar și parțial, apar simptomele depresiei, cu agravările aferente.
 Eu nu separ fizicul de psihic niciodată.  Astfel că inevitabil apare noțiunea de corespondență.   Dacă serotonina este responsabilă de fericirea noastră, de bunadispoziție, de starea de interiorizare profundă și chiar acces la cunoașteri superioare, veselie, iar pacea este un rezultat temperat al ei, atunci sufletul se manifestă prin această substanță, la rândul lui, la fel cum se manifestă prin serotonină, de-a lungul vieții noastre, deci și prin acele mici acțiuni și gesturi care ne produc zilnic doza de serotonină. Ciocolata nu se pune, ci mai degrabă cele care se referă la alchimizare, și mai puțin la digestie, deși adesea și cele care facilitează fizic- aportul de serotonină- sunt indicate, precum nucile sau bananele.
        SEROTONINĂ         +             ALCHIMIE INTERNĂ   =       SUFLET
-alimentație, stare                     -voință, rugăciune,
  întâmplări, sentimente                plan, răbdare,
       etc.                                          determinare,   smerenie
LIPSĂ SEROTONINĂ        +      ALCHIMIE EXTERNĂ    =  SUFLET DETERIORAT/capturat – reacții, impulsivitate,            neacceptare, slăbiciuni, pulsiuni
-reacții negative,                        neîncredere, credulitate
toxicitate etc.

 

Ținând cont că în astfel de acțiuni nu prea există protecție divină, în momentul ”absorbției” acelui suflet, se atașează entități și tot felul de chestii din astral, care prin empatizare intră pe sufletul tău- și apoi- în tine. Sigur că nu o să-ți dai seama, preocupat de stările extatice și tot felul de idei. Așa că se profită.

   În cazul meu, eu am simțit la propriu intrarea pe inimă, în momentul în care , pentru o a 2-a oară la interval de 2 zile, am luat o doză de MDMA- un extras din extasy care te propulsează și -ți ”papă ” esența. Pe atunci nu știam.
știam doar că am niște probleme, și m-am lăsat sedusă de un amic care cu așa ceva trăia, ținând cont că intrasem într-un oarecare război încă de vreo 1-2 ani deja.
În momentu în care am ingerat praful, o lume spirituală s-a deschis, dar nu vedeam cai verzi pe pereți, ci oameni, și duhurile lor, și entitățile atașate. Eram și eu în spirit. Spirit pur. Totodată, fiindcă nu eram în stare de ”sănătate”, am simțit și ce înseamnă să fii vampirizat la cote înalte, așa că n-am avut încotro decât să aștept să treacă. Entitățile căutau să iasă, și de aici senzația de sufocare, dar și să intre. Am făcut combustie, căutând să mă eliberez de entitățile atașate mie, și care ciupeau din mine și îmi provocau și amplificau slăbiciunile de 50 de ori mai tare, nimic pe lângă. Atunci m-am schimbat la față și totul părea să revină la normal. Tot atunci am urcat până la Ceruri, în rugăciune solemnă interiorizată, și am ”coborât”, în câteva minute, plângând, știind ce trăznăi am făcut eu sus. Începând din clipa aceea, am început să simt o teamă teribilă. Era sufletul meu, o bună parte din el, tras pe pământ. Căzut de undeva din Astral, dintr-o zonă super înaltă- unde numai Dumnezeu și alții au acces. Nu demonii.
 
Făcând urcarea aceea, la un moment dat unde stăteam eu pe scări, afară, și plângeam, a venit exact în acel moment un băiat. Frumusețea lui m-a ”înduioșat”, dar și prezența, și faptul că se interesa ce am pățit. A durat câteva secunde, bucuria mea, și deschisă tare fiind, prin empatia cu el, s-a creat o punte de intrare, de legătură, și atunci am început să simt cu mișună chestii în interior. Inima era ținta.
 
Ultima seară a fost mult mai altfel. Fiind într-un grup de studenți, și din nou, luând acea substanță, s-a empatizat teribil, și dintr-un moment de neatenție, m-am deschis, chiar când am rezonat cu grupul, eu fiind interiorizată mai mereu, și nu mă interesa nimic din afară – să mă unesc cu alții , să simpatizez, să fiu capturată în discuții. În acel moment am simțit la propriu cum se deschide inima, și o mână întunecată intra în mine, la pieptul meu. Îmi strângea inima în mână, pe o muzică seducătoare, și totul părea cu mesaj , pregătit. Știam și sursa întâmplării, știam, și pe moment, s-a năruit tot, fiindcă înțelesesem înșelarea, și de ce cineva în ianuarie îmi spunea, cu o voce gravă și periculoasă la telefon, un anonim care mă ”vânase” și căuta să mă cerceteze, despre perioada care urmează.  Apoi am căzut, cu substanțele. Dar povestea e foarte lungă și n-am nicio scuză, decât vinovății și greșeli.
În acel moment, în acea seară, inima mea a împietrit. M-am ridicat de pe scaun și am bântuit străzile, nu-mi venea să cred că ceea ce trăiam era adevărat. Era ca și când o entitate mare luase cu mâna inima mea. Deschisă fiind, mi s-a închis simțirea, empatia, sensibilitatea, tot. Am intrat într-o lume nouă. Speriată și șocată, în naivitatea mea, l-am întrebat pe ”specialistul” în droguri, dacă e normal așa ceva. Nu mi-a plăcut niciodată de el, dar avea un stil de a ți se vîrî pe sub piele, încît…șederea noastră în acel grup, pe o perioadă mai lungă, ne-a apropiat, din nevoie, și slăbiciune. Mai mult pe mine de el, căci el zilnic lua droguri și vorbea despre ”mecanisme ” de apărare, și despre esență, interesându-se de miezul fiecăruia dintre noi. Când ajungea maxim în starea accesului la ”esență”, ochii săi erau dați peste cap, era într-o stare extatică, și mergea pe drum ca un trup condus de nimic altceva, decât de firul divin. Am explicat într-un post mai vechi care-i treaba cu zidurile noastre, și de ce avem mecanisme de ”apărare” , toate fiind defecte, slăbiciuni, chestiuni lumești normale, temeri și neputințe, nervi și irascibilități sau pulsiuni. 
 
De atunci și până astăzi, știu că inamicul e interior, și nimeni nu poate face mai mult rău unul suflet, decât petele existente, slăbiciunile, defectele de personalitate. În cazul meu, s-a ajuns la nucleul personalității, pe care am ajuns să-l cunosc, prin experiență.
Acum știu (și cu ce preț)  că personalitatea e ceea ce se vede, iar nucleul, e centrul ființei, de unde începe sinele, și mai departe, conștiința, intimul, sufletul, sărind și etapele subconștient-inconștient- de unde se trag ”sforile” în noi. Dar ”sforile” le trage Cerul, Dumnezeu, nu noi înșine. Ce putem noi să facem este să ascultăm, să ne temperăm pulsiunile lumești și toate celelalte chestiuni care aparțin planului nostru- nicidecum să intrăm în astral să vedem care-i treaba acolo.
 
Tot de atunci, am început să scriu ce mi se petrece, conștientizând greșeala.
Am scris și despre substanțe, despre iarbă și extasy, despre subconștient și ce se întâmplă, despre duhuri, despre ce e personalitatea, despre înșelătoria psihanalizei, în care și eu am căzut, despre ridicarea vibrației în timpurile astea, și despre cum se lucrează în vreme de seceriș, despre profilul psihologic al duhului seducției. 
Cumva intuiesc că toate acestea vor fi contat prea puțin pentru mine. Singură experiența îmi aparține, sunt responsabilă de ea, și tot ceea ce voi lăsa în urmă, știu că va fi spre folos, în vremurile astea.
Ideea este următoarea: în orice tehnici de meditație și empatizare, se creează legături și deschideri. Cu cât ești mai ”purificat” și ți-ai eliberat demonii, prin tehnici proiective de conștientizare, cu atât ceea ce intră în tine e mai nasol.
Chiar dacă nu simți. Chiar dacă îți place la început.
Numai conștiințele puternice sunt capabile să se disocieze: de trup, de tot. Cu limita răzvrătirii. Adică dacă te disociezi complet, și respingi sau detești, nu e chiar în regulă. Însă poți să trăiești depresia, să înveți multe despre cum acționează, fiind martor, în rugăciune.
Căci în cazul meu, asta a urmat. La o lună după acele evenimente. O depresie dură. Tot ceea ce disprețuiam era amplificat, tot ce era negativ, revenea. Îmi trăiam pubertatea, pe care o rezolvasem, cel puțin așa credeam, căci plecasem de mult din familie.
Totul din cauza unor substanțe.
nici iarba nu face excepție. Ea este capabilă să deschidă subconștientul nostru-sediul puterii noastre. sediul secretelor personale, sediul tainelor. Sediul a orice. ce trebuie să rămână acolo și să fie alchimizat. După subconștient, vine inconștientul- sediul întunericului, sediul sufletului- mai exact sediul petelor sufletului.
Așa au reușit sfinții să se războiască crunt, chiar cu demoni live, la un moment dat. Ei își rezolvase întreaga gamă de pulsiuni și întunericuri care veneau din ei.  Însă un ultim păcat nu l-a putut nimeni doborî: al trupului- al căderii în sine, al materiei. Aceasta este căderea sau  păcatul originar.
Revenind, la empatie și substanțe, adevăratul lor scop:  în orice boală, dacă oamenii contagiați nu interacționează, boala aceea moare din fașă.
În cazul spiritualității e la fel. Nu se pot transmite chestii, dacă nu există legături.
Ceea ce fac substanțele în practici spirituale este să dărâme ”zidurile Ierusalimului”, spre a fi asediat altarul din interior.  Nu poți viețui pe lumea asta murdărită dacă umbli pe drum cu perla la vedere.
Pur și simplu e o lege chiar și a culorilor. Sau așa ceva.
și nu, eu n-am zis ncio clipă că sunt sfântă.
Dar știți vorba aia? gura păcătosului, adevăr grăiește!?
pe cât adevăr e aici, pe atât de plin de păcate eu sunt.
Advertisements