Când chipul expus în toată naturalețea lui apare în văzul a foarte multă lume, nu știi niciodată cine se poate ”lega” de el.
A privi o fotografie cu un gând este o magie în toată regula,
a privi-o cu dispreț, de asemenea, a privi-o cu iubire- este tot o formă de ”viol”, fiindcă orice formă de empatie care nu atinge decât planul carnal- rareori poate ajunge la suflet. 
Dar plusul aici este faptul că ”empatia” sau proiecția se face pe baze de subconștient- așadar durerea poate fi la ambele capete: cel ce proiectează din sine și cel targetat, însă cel ce proiectează riscă să i se întoarcă înzecit.
Orice atac care apare între oameni și în omul însuși este pe baza empatiei. O transmitere energetică de frecvență joasă- percepută însă senzorial- ca fiind frecvență înaltă. Este o trăire de ordinul senzație-percepție (vezi explicația psihologică). Este cea mai simplă formă de comunicare între două entități, oameni- egregori, conștiințe, eu-uri, idei. Senzația și percepția sunt primele achiziții ale omului- din perioada copilăriei timpurii. Empatia este o senzație a spiritului prin canale psihologice, așa cum atingerea tactilă dă naștere  tehnic la o senzație a trupului. 
Atacatorul pregătește victima empatic, și caută se lege de ea prin diverse: o replică amuzantă, duioasă, ceva în comun, o proiecție, o mustrare, un mic conflict sau ispită.
 
Facebook nu face excepție: aici e adevăratul câmp de bătălie. Spuneți-i astrală, cum vă place. Dar adevărul ăsta e, și nimeni nu-l poate contrazice. Bine, ar putea s-o facă dacă mi-ar spune că nu-s în toate mințile, dar acesta nu este un argument. (vezi cazurile morților și expulzărilor subite din lume a marilor minți care au trâmbițat Adevărul,că așa le-a fost soiul)
 
Când are loc o discuție pe chat, canalul empatic se creează mult mai profund și se activează imaginația- așteptarea, dorința- niște chestiuni care acționează ca un fond interior la om. Când se acționează cu un fel de trigger pe acest fond, descătușarea forțelor pulsionale- rele- nevrotice- animalice- pătimașe, este și mai mare. Doar că tu crezi că nimeni nu e rănit: ești singur la tastatură și ți s-a încălzit corpul de nervi și ciudă- că cineva te-a jignit, sau a comentat ceva nevinovat.
 
Noi fiind setați ”subconștiental”, în online, asemeni unei hipnoze și transe ușoare, suntem de fapt setați pe acest background al nostru întunecat: mintea subconștientă- locul pulsiunilor și al tututorr relelor din om.
 
Proiecțiile sunt ușoare. O fotografie ne inspiră sau ne provoacă dispreț. Un comentariu nevinovat și care se dorea amuzant, descătușează din noi traume, pe care le credeam uitate. Totul în câteva secunde. E un disconfort a la picătura chinezească ce ne acaparează zilnic, în timp ce ”socializăm ” pe aici.
În realitate suntem conectați la noi înșine- la ceea ce ascunde conștiința- la întunericul sufletului- abisurile pshismului- cu cât petreci mai mult timp.
 
Când stimulul este o persoană- și nu o idee cu atașament- pulsiunile se transformă în adevărate oglinzi ale adevărului. Răutatea poate atinge margini, și rupe relații.
În fond, foarte mulți oameni se ceartă pe messenger.
Sau prin SMS.
Știți momentul acela când scrii un sms cuiva cu care nu te înțelegi bine, și îndată ce te-ai conectat la acel om- prin ancora minții subconștiente acționată în timp ce priveșt ecranul – lumea virtuală- !? Acel moment este momentul pulsiunii, al patimii, al ieșirii de sub control, adesea, al nervozității.
(…)
Zilnic ne trec pe Facebook , prin fața ochilor minții, sute de idei, imagini, cuvinte. Unele sunt atent selectate de către branduri, și firme, altele sunt frumuseți ieșite din profunzimea oamenilor, folosibile mai mult sau mai puțin împotriva lor. Adesea materialul lecturat fugitiv este deșeu din subconștient-  o alchimie a unor egregori nevrotici, transmutați în replici.
La fiecare vedere – proiecție-aliniere- închipuire- asimilare în mintea noastră profundă a acestor idei- (fiecare știe ce are pe wallul său și e bine să fii foarte atent), noi avem o reacție impulsivă insesizabilă de conștient- o pulsiune în interior- sau ceea ce se numește mișcare de spirit- sau de psyche, la acel nivel. Judecăm, tragem concluzii iuți, disprețuim, criticăm, apreciem, ignorăm. Zilnic, de zeci de ori pe zi.
(…) De unde provine stresul psihic din viața noastră? De unde pornesc schimbările de comportamente și atitudini, sociale, în masă? Familiale, de cuplu, de relaționare!? Schimbări majore de ordin spiritual- nici ele nu sunt de ignorat. Viral- nu este un cuvânt tehnic- ci unul care denotă contagiune.
Subconștientul este adevărata boală a secolului- mai exact conținutul lui- ejectat, cu voie sau fără voie, brutal sau nu, în online, asimilat apoi de alte subconștiente- și tot așa, ca un joc într-un cerc închis, menit a ne îmbolnăvi unii pe alții.
Empatia. Iată cheia. Mama ei de empatie, atât de prost înțeleasă de majoritatea care caută să…”se conecteze”.
Are Dumnezeu nevoie ca noi să ne conectăm unii cu alții?
Să empatizăm, lăsând entități și energii, conștiințe, euri și egregori- umbre și tenebre din subconștient și mai abis, să circule liber între noi?
O întrebare la care vă las să vă gândiți, cât mai non-empatic cu putință, dar nu ca un robot, ci ca un om care și-a înțeles trebuința și conștiința- și nu se dă în vânt după senzații tari, trecătoare.
Prin empatie nu afli nimic, poți doar să simți- o senzație trecătoare. A fi în pielea altuia pentru o clipă, înseamnă a te părăsi pe tine și a-l poseda pe celălalt, la un nivel anume.
A te conecta prin ochii celuilalt la sufletul lui, înseamnă a-i invada spațiul intim, și a lăsa pe altcineva s-o facă, înseamnă a-ți deschide porțile de intrare în Cetate, celor neavizați.
Pas cu pas, ceas de ceas, zi de zi, pe Facebook, chiar! E ca și cum ai privi zilnic fotografii și într-una din zile, ar apărea o fotografie banală și ai începe să plângi, distrugându-ți existența pe o proiecție a minții- care a fost descătușată de slăbiciuni.
Poate că așa înțelegem mai simplu cum se nasc obsesiile.
Și de ce subconștientul este obscur- și conștiința- trezvie și adevărata lumină.
(…)
Empatia comună, despre care se vorbește adesea- se poate învăța, chiar și de cei mai insensibili emoționali oameni, iar de ceilalți- poate fi simțită ca o stare de ”transmutați” în corpul celuilalt. O labilitate, care în timp poate dezbina individul, căci el începe să se identifice cu orice altceva simte, mai puțin cu el însuși. Există însă și forme ale empatiei care pot fi ținute sub control: atunci când a fi în papucii altcuiva nu te face să simți și senzațiile trăite de persoană. Aceasta nu este un fel de transmutare a spiritului dintr-un corp în altul, căci prin spirit noi simțim diverse adesea.
Cea mai inofesnsivă formă de empatie este cea rațională- a înțelege motive și motivații- fără a rezona. Este și o formă mai înaltă de empatie. (…)
(Psihologia Răului, editura Verba Volant 2017, Tchobansky)
Advertisements