Eu nu-s aici să vă cumpăr like-uri și vizualizări pe blog,
și nici să vă periez orgoliul spiritual, care e atât de mare la majoritatea dintre dvs…
 
Eu nu-s aici nici măcar să arăt ce talent am la scris, sau ce multe știu. Știu atât de multe despre ceva ce nu mă ajută cu absolut nimic, v-o zic drept.
 
Nu-s aici ca să scriu frumos despre abstract;nici despre pace, nici despre iubire, nici despre libertate.
 
Sunt aici să vă stimulez să vă bateți capul, cu noțiuni foarte exacte și concrete, și prin deducții matematice, să vă dați singuri seama, că rezultatul la care veți ajunge este tot ADEVĂRUL.
 
Că spiritualitatea este ceva foarte tehnic, exact, din păcate, iar adevăratul scop al vieții umane este Omul însuși, care ajutat de spirit- este chemat la evoluție- pe calea umană, materială, vizibilă, nu în astral. Nu în lupte cu săbii de lumină și tot felul de scheme – adevărate, dar inutile, de altfel, căci în fond, nimeni nu ne va judeca pentru cîți demoni am răpus, și cîte săbii de lumină am dat și am primit, sau câți dragoni am avut în stăpânire și câte trăiri extatice am avut,etc….
ci cât din părticica lui Dumnezeu am lăsat-o pe pământ: cît am creat în materie.
Iar a crea înseamnă a da naștere unei scîntei divine- care mai departe să producă schimbări în realitate.
 
Uneori zic că nici poezia nu prea are rost, căci ea nu creează decât o mișcare temporară a minții, nici muzica, decât dacă ea potolește caractere. Nici pictura, decât dacă invită la introspecție. Ce se creează acum este o invitație la lascivitate și consum energetic- hrană carnală pentru lumea de jos. O creație bună creează altceva în lanț- ea nu moare ci perpetuează ceva…. O creație muzicală rock creează mișcare în trup, eliberează tensiune în pământ, și gata, acolo e finalul, că altceva nu mai poate crea. În astfel de termeni mă gândeam mereu la artă adesea….
 
Creațiile mici sunt limitate la momentul consumului; cînd apare plăcerea- chiar și de a citi- și apoi totul se oprește, viața revine la cursul ei normal.
 
Și nici măcar ce scriu eu aici nu știu dacă mișcă ceva care să schimbe atitudini și comportamente- vieți întregi, printr-o mișcare rațională a sufletului care citește. Acesta ar fi scopul- dar el nu poate fi înfăptuit tuturor, oricărui care citește.
 
Cum spunea Noica: ceva din tine trebuie să fie , în latență măcar sau în potențial, pentru ca ceea ce citești să miște în suflet o atitudine, un gând măcar, ce-ți va schimba viața.
Sau în orice caz, ți-o va da puțin peste cap.
 
Spuneam că nu cred în evoluția umană, ci în desăvîrșirea omului prin harul și puterea lui Dumnezeu prin cele caracteristice Lumii Sale – așadar, beneficiul lecturii pragmatic ar fi ca cel care citește să înțeleagă, dă înceapă să-și pornească discernământul și să ajungă la o anume ecuație simplă pe care s-o rezolve singur și să se lase de sporturile spirituale la care a aderat, treptat, simțindu-se parcă prins într-o lume pe care acum un an doi trei, nici măcar nu și-o imaginase.
 
Și nici nu vreau să mă amăgesc cu calcule de genul.
 
Păi ce este ADEVĂRUL? nu știu să spun ce este, dar pot să spun exact ce nu este, și adesea el mă duce , vrând nevrînd, la ortodoxie, la ce au spus sfinții părinți, chiar dacă ei adesea au fost vehemenți, exprimânud-se popular, simplu și de neînțeles, dar dur.
 
🙂
Advertisements