Sunt o poveste lungă, începută în vara anului 1987. Dar mai înainte, prin 1879, anul 4 î.Hr., 1326, 1544, și cine știe ce alte vremuri.

De atunci și până în clipa de acum, încerc și caut să împac capra, varza și muzica din capul meu, în drum spre Acasă.  Am fost un căutător, pe calea greșită! M-am întors de acolo apoi, speriată de ce am găsit. Oricât aș cunoaște despre trecutul meu și viețile anterioare, lumină și întuneric și adevărata lumină, tot nu-i destul. Am trecut prin toate etapele vieții de până acum, prin toată psihologia învățată pe propria piele, prin politică, prin societate în toate formele ei, prin dureri și chinuri, prin suferințe și bucurii pe care le-am ratat. Toți venim cu un bagaj mare, depinde ce facem cu el: îl ducem în spate, sau ne băgăm nasul în el, să vedem ce-i acolo. Prima variantă e cea corectă. Și asta o spune cineva care a ales-o greșit pe a doua.

Când ești detașat, poți să le știi pe toate, dar și să pierzi din vedere scopul personal.

Caut simplitatea în materie, și nu mă mulțumesc să fiu un scriitor bun, așa cum mă îndeamnă lumea, așa că renunț la condei, să mă fac Om. Scrieți-mi în realitate, vă rog!

În viață nu trebuie să faci ce ți-e simplu, ci doar ce ți-e greu. Atât am învățat până acum, din spațiul gol dintre propriile rânduri. Și din goliciunea unei vieți trăite în căutare.

Ne-am fi putut deja intersecta până acum, așa că tot posibilul ca deja să ne cunoaștem. Aparențele tulbură deseori discernământul și judecata. Am făcut-o și eu de atâtea ori, a venit vremea să mi se întoarcă. Dar ce mă frământă este spiritualitatea modernă care amăgește pe fiecare, iar eu am trecut prin multe etape ale ei. E vremea să scriu despre asta. Pagina este, deci, despre umanitate și întreaga suferință a ei care la un moment dat, a trecut și prin mine. Căderea e suferința care a împânzit Pământul. Ea uneori trece prin fiecare, sau în orice caz, ne caută teribil să ne cucerească. Dar suferința este și învățare, cu condiția ca ea să devină Lecția. Mă iertați, dar nu pot să fiu mai concretă de atât.

Vă mulțumesc că citiți cu responsabilitate, cu grijă de sine și discernământ!

Tchobansky.